Proclamaţie către Ţară

Români,
Războiul care de doi ani a încins tot mai strâns hotarele
noastre a zdruncinat adânc vechiul aşezământ al Europei
şi a învederat că pentru viitor numai pe temeiul naţional
se poate asigura viaţa paşnică a popoarelor.
Pentru neamul nostru el a adus ziua aşteptată de veacuri
de conştiinţa naţională, ziua Unirii lui.
După vremuri îndelungate de nenorociri şi de grele
încercări, înaintaşii noştri au reuşit să întemeieze
statul român prin Unirea Principatelor, prin războiul
Independenţei, prin munca lor neobosită
pentru renaşterea naţională.
Astăzi ne este dat nouă să întregim opera lor, închegând
pentru totdeauna ceea ce Mihai Viteazul a înfăptuit
numai pentru o clipă: unirea românilor de pe
cele două părţi ale Carpaţilor.
De noi atârnă astăzi să scăpăm de sub stăpânirea străină
pe fraţii noştri de peste munţi şi din plaiurile Bucovinei,
unde Ştefan cel Mare doarme somnul lui de veci.
În noi, în virtuţile, în vitejia noastră stă putinţa de a le
reda dreptul ca, într-o Românie întregită şi liberă, de la
Tisa până la Mare, să propăşească în pace potrivit
datinilor şi aspiraţiunilor gintei noastre.
Români,
Însufleţiţi de datoria sfântă ce ni se impune, hotărâţi să
înfruntăm cu bărbăţie toate jertfele legate de un crâncen
război, pornim la luptă cu avântul puternic al unui popor
care are credinţa neclintită în menirea lui.
Ne vor răsplăti roadele glorioase ale izbândei.
Cu Dumnezeu înainte!

Ferdinand I
15 august 1916