Andrei Dicu, Monarhia salveaza Romania!

Monarhia salvează România!

www.romaniapress.ro

Dragi cititori, mărturisesc că sunt unul dintre cetăţenii profund dezinteresaţi de viitoarele
alegeri parlamentare din decembrie şi totodată sunt imun la febra artificială creată înaintea
mişmaşului. Consider că esenţa este cu totul alta decât “cine şi unde va fi ales”, nu mă
interesează cu ce se îndeletnicesc Căcărău, madam Udrea sau Felix şi mă doare-n tuhăs de toţi
papagalii care aşteaptă scrutinul înverşunaţi, ca pe un meci de fotbal, sperând într-o victorie
care, chipurile, va aduce vreo schimbare.

Din ’90 încoace, sîntem martorii fumigenelor menite să aducă voturi şi să umple buzunarele
unor vertebrate care n-au decât meritul că sunt mai puţin idioate decât alea care le cântă-n
strună. Mai nou, asistăm la încercări disperate (mai mult sau mai puţin eşuate) ale unora de a-
şi şterge urmele, de frica DNA-ului şi a justiţiei. Criza politică a ajuns într-un punct exploziv,
acela în care înşişi artizanii unor alianţe monstruoase, struţocămile ideologice, recunosc că
unicul lor scop este preluarea puterii pe moment şi nicicecum un parteneriat pentru guvernare,
în viitor.

Un asemenea moment ar trebui să devină echivalentul cuiului din grenadă şi să desăvârşească
lucrarea începută în 1989, şi anume întoarcerea României pe orbita sa istorică. Mai ales acum,
când contextul ne este favorabil (iar românii au ştiut în cel puţin trei rînduri – 1859, 1877 şi
1918 – să speculeze ocaziile avute) putem… “rupe pisica în două”.

O revoluţie – şi nu mă refer aici, Doamne fereşte, la mişcări de stradă, ci la schimbarea
gândirii şi a mentalităţilor – nu poate debuta decât cu asumarea propriilor valori în contextul
social, politic şi economic actual, dar cu o privire lucidă către viitor. Viitorul reprezintă, însă,
mai mult decât o meraforă, pentru că el curge în ritmul faptelor noastre. Însă, viitorul nu poate
fi clădit decât în baza unei fundaţii solide, de tip istoric, politic, deontologic şi economic,
dar cu o muncă titanică în prezent. Cine suntem, de unde venim şi încotro ne îndreptăm ar
trebui să fie cele trei întrebări care să ghideze societatea românească actuală. Dacă prezentul
consemnează, cum spuneam, falimentul clasei politice, este momentul să regăsim cu adevărat
temelia istorică, morală şi eficientă din punct de vedere economic, pe care am putea clădi ceea
ce numim „viitor”, iar aceasta nu este decât monarhia constituţională, ca sistem de valori şi ca
formă de guvernământ.

Dincolo de cifrele economice şi de sondajele comandate de partide, ultimele studii arată
clar creşterea interesului opiniei publice faţă de monarhia constituţională. Regele Mihai &
Casa Regală a României se bucură de încredere şi de respect mai mult decât şi-ar fi imaginat
vreodată republicanii pur sânge, în frunte cu Ion Iliescu. Monarhia ar putea readuce echilibrul
pe scena social – politică şi ar garanta divizarea puterilor în stat şi independenţa guvernanţilor
faţă de “papuca” din fruntea ţării, lucru care ne-a lipsit cu desăvârşire cel puţin în ultimii
20 de ani. Iar la toate acestea se adaugă cel mai important factor, întoarcerea la demnitate.
Demnitatea este esenţa Regalităţii, iar Regalitatea este menită să culeagă calităţi. Este prima

sa condiţie, primul său atribut. Regina Maria obişnuia să spună că “frumosul nu este doar
apanajul Casei Regale, este mai presus de orice o misiune”.

Se pare că această schimbare de mentalitate se face simţită în această perioadă, mai mult decât
oricând, iar contextul merită speculat la maxim, pentru că românii se trezesc rar şi adorm
repede, înapoi. În ultima vreme, asistăm la încercări încununate de succes de a repune ideea
de Regalitate în drepturile sale morale şi istorice. Chiar dacă s-a folosit de un limbaj sec,
tipic presei actuale, o importantă agenţie de ştiri nota recent că “Regele Mihai şi Regina Ana
au devenit un subiect major pe agenda publică”. Nu ştiu exact ce puncte importante vor fi
mâine şi poimâine pe “agenda” lui nea Crăcană din Dolhasca şi nici pe cea a lui nea Traian
de la Cotroceni, dar semnalez cu satisfacţie doar câteva dintre momentele importante care dau
substanţă acestei perioade:

- La 15 octombrie, Principesa Margareta, Principele
Radu şi Principele Nicolae au
participat, la Alba Iulia, la ceremoniile prilejuite de aniversarea a 90 de ani de la încoronarea
Regelui Ferdinand şi a Reginei Maria.

-
La 27 septembrie, Prinţul Nicolae (al treilea în ordinea succesiunii la tron) s-a mutat
definitiv în România, iar Majestatea Sa Regele Mihai I i-a delegat o parte dintre atribuţiile
Sale.

-
La 24 octombrie, Regele Mihai a primit din partea ministrului Apărării “Emblema de
onoare”, cea mai înaltă distincţie a Armatei Române. În aceeaşi zi, Majestatea Sa Regele
Mihai a decorat o serie de personalităţi ale lumii sociale, culturale, politice şi economice
româneşti, printre care Ana Blandiana, Cornel Nistorescu şi Cristian Mungiu.

-
La 25 octombrie, chiar cu ocazia zilei sale de naştere, Majestatea Sa Regele Mihai
I a fost investit cu titlul academic de Doctor Honoris Causa al Universităţii Bucureşti.
Regele Mihai, Principesa Margareta, Principele Radu şi Principele Nicolae au participat
la inaugurarea Piaţetei Regelui, din Bucureşti. În aceeaşi zi, Ateneul Român a fost gazda
Concertului de Gală susţinut cu ocazia zilei de naştere a Majestăţii Sale, spectacol organizat
de Fundaţia Principesa Margareta a României. Tot la 25 octombrie, Majestatea Sa Regele
Mihai I şi Principesa Moştenitoare au conferit decoraţia regală “Nihil Sine Deo” preşedintelui
Academiei Române, Ionel Haiduc, guvernatorului BNR Mugur Isărescu şi sopranei Angela
Gheorghiu. De asemenea, o serie de alte personalităţi au primit distincţii din partea Casei
Regale a României.

-
La 9 şi 12 noiembrie, Asociaţia Atheneum Prietenii Monumentelor, Muzeul Militar
Naţional “Regele Ferdinand I”, Universitatea Bucureşti şi revista Economistul vor organiza
o serie de manifestări dedicate împlinirii celor 90 de ani de la încoronarea Regelui Ferdinand
I şi a Reginei Maria. Festivităţile vor avea loc la Muzeul Militar Naţional şi la Facultatea de
Istorie a Universităţii Bucureşti.

-
La toate acestea, se adaugă faptul că, începând cu anul viitor, în liceele româneşti se va
preda o nouă disciplină, “Istoria Monarhiei în România”. Din punct de vedere “educaţional”,
trebuie precizat, însă, şi un alt fapt important, anume că în luna iulie a acestui an a debutat
pe TVR emisiunea “Ora Regelui”, care reflectă prezentul prin prisma valorilor şi principiilor
Coroanei.

Am amintit, aşadar, doar câteva dintre manifestările cu tentă simbolică având în centrul lor
ideea de Monarhie, dar care reprezintă mai mult de toate un recurs la moralitate şi la respectul
faţă de valori. Marea problemă a societăţii contemporane stă în faptul că noi nu avem atîta

nevoie de ideologi şi de specialişti economici, cît avem de oameni care, într-adevăr, trăiesc.
Sunt vii, efervescenţi, din punct de vedere moral, intelectual, spiritual şi civic. Ne bucură
faptul că aceste demersuri înregistrate în ultima vreme nu sunt doar unele “onorifice” şi că nu
numai presa (site-ul www.româniapress.ro a publicat, în timp, o serie de editoriale în sprijinul
ideii de restaurare a respectului faţă de valorile Monarhiei şi ale Casei Regale a României) s-
a solidarizat cu acest curent, ci şi unii politicieni, precum Mihai Răzvan Ungureanu, Călin
Popescu Tăriceanu şi Crin Antonescu. E momentul să evadăm din sfera doctrinară şi să ne
întoarcem la normalitate. Ca o rană care se cicatrizează din margine, nu din centru, România
trebuie să-şi caute soluţiile din zona sănătoasă moral, nu din mijlocul cangrenei. Nu mai avem
nevoie de elite, ci de lideri autorizaţi de propriile lor fapte, cu un bagaj de cunoştinţe în spate
şi cu o tradiţie în materie de demnitate.

Deocamdată, asistăm la consolidarea unui fundament moral şi istoric, la un fenomen
de “recristalizare” a naţiei după spălarea pe creier care a durat mai bine de 60 de ani, începând
cu 1946. În aşteptarea unor schimbări istorice şi politice, deocamdată această stare de fapt
reprezintă începutul unei normalităţi.

Andrei Dicu