Tuesday, 27 November 2012
Andrei Dicu, Monarhia salveaza Romania!
Monarhia salvează România!
www.romaniapress.ro
Dragi cititori, mărturisesc că sunt unul dintre cetăţenii profund dezinteresaţi de viitoarele
alegeri parlamentare din decembrie şi totodată sunt imun la febra artificială creată înaintea
mişmaşului. Consider că esenţa este cu totul alta decât “cine şi unde va fi ales”, nu mă
interesează cu ce se îndeletnicesc Căcărău, madam Udrea sau Felix şi mă doare-n tuhăs de toţi
papagalii care aşteaptă scrutinul înverşunaţi, ca pe un meci de fotbal, sperând într-o victorie
care, chipurile, va aduce vreo schimbare.
Din ’90 încoace, sîntem martorii fumigenelor menite să aducă voturi şi să umple buzunarele
unor vertebrate care n-au decât meritul că sunt mai puţin idioate decât alea care le cântă-n
strună. Mai nou, asistăm la încercări disperate (mai mult sau mai puţin eşuate) ale unora de a-
şi şterge urmele, de frica DNA-ului şi a justiţiei. Criza politică a ajuns într-un punct exploziv,
acela în care înşişi artizanii unor alianţe monstruoase, struţocămile ideologice, recunosc că
unicul lor scop este preluarea puterii pe moment şi nicicecum un parteneriat pentru guvernare,
în viitor.
Un asemenea moment ar trebui să devină echivalentul cuiului din grenadă şi să desăvârşească
lucrarea începută în 1989, şi anume întoarcerea României pe orbita sa istorică. Mai ales acum,
când contextul ne este favorabil (iar românii au ştiut în cel puţin trei rînduri – 1859, 1877 şi
1918 – să speculeze ocaziile avute) putem… “rupe pisica în două”.
O revoluţie – şi nu mă refer aici, Doamne fereşte, la mişcări de stradă, ci la schimbarea
gândirii şi a mentalităţilor – nu poate debuta decât cu asumarea propriilor valori în contextul
social, politic şi economic actual, dar cu o privire lucidă către viitor. Viitorul reprezintă, însă,
mai mult decât o meraforă, pentru că el curge în ritmul faptelor noastre. Însă, viitorul nu poate
fi clădit decât în baza unei fundaţii solide, de tip istoric, politic, deontologic şi economic,
dar cu o muncă titanică în prezent. Cine suntem, de unde venim şi încotro ne îndreptăm ar
trebui să fie cele trei întrebări care să ghideze societatea românească actuală. Dacă prezentul
consemnează, cum spuneam, falimentul clasei politice, este momentul să regăsim cu adevărat
temelia istorică, morală şi eficientă din punct de vedere economic, pe care am putea clădi ceea
ce numim „viitor”, iar aceasta nu este decât monarhia constituţională, ca sistem de valori şi ca
formă de guvernământ.
Dincolo de cifrele economice şi de sondajele comandate de partide, ultimele studii arată
clar creşterea interesului opiniei publice faţă de monarhia constituţională. Regele Mihai &
Casa Regală a României se bucură de încredere şi de respect mai mult decât şi-ar fi imaginat
vreodată republicanii pur sânge, în frunte cu Ion Iliescu. Monarhia ar putea readuce echilibrul
pe scena social – politică şi ar garanta divizarea puterilor în stat şi independenţa guvernanţilor
faţă de “papuca” din fruntea ţării, lucru care ne-a lipsit cu desăvârşire cel puţin în ultimii
20 de ani. Iar la toate acestea se adaugă cel mai important factor, întoarcerea la demnitate.
Demnitatea este esenţa Regalităţii, iar Regalitatea este menită să culeagă calităţi. Este prima
sa condiţie, primul său atribut. Regina Maria obişnuia să spună că “frumosul nu este doar
apanajul Casei Regale, este mai presus de orice o misiune”.
Se pare că această schimbare de mentalitate se face simţită în această perioadă, mai mult decât
oricând, iar contextul merită speculat la maxim, pentru că românii se trezesc rar şi adorm
repede, înapoi. În ultima vreme, asistăm la încercări încununate de succes de a repune ideea
de Regalitate în drepturile sale morale şi istorice. Chiar dacă s-a folosit de un limbaj sec,
tipic presei actuale, o importantă agenţie de ştiri nota recent că “Regele Mihai şi Regina Ana
au devenit un subiect major pe agenda publică”. Nu ştiu exact ce puncte importante vor fi
mâine şi poimâine pe “agenda” lui nea Crăcană din Dolhasca şi nici pe cea a lui nea Traian
de la Cotroceni, dar semnalez cu satisfacţie doar câteva dintre momentele importante care dau
substanţă acestei perioade:
- La 15 octombrie, Principesa Margareta, Principele
Radu şi Principele Nicolae au
participat, la Alba Iulia, la ceremoniile prilejuite de aniversarea a 90 de ani de la încoronarea
Regelui Ferdinand şi a Reginei Maria.
-
La 27 septembrie, Prinţul Nicolae (al treilea în ordinea succesiunii la tron) s-a mutat
definitiv în România, iar Majestatea Sa Regele Mihai I i-a delegat o parte dintre atribuţiile
Sale.
-
La 24 octombrie, Regele Mihai a primit din partea ministrului Apărării “Emblema de
onoare”, cea mai înaltă distincţie a Armatei Române. În aceeaşi zi, Majestatea Sa Regele
Mihai a decorat o serie de personalităţi ale lumii sociale, culturale, politice şi economice
româneşti, printre care Ana Blandiana, Cornel Nistorescu şi Cristian Mungiu.
-
La 25 octombrie, chiar cu ocazia zilei sale de naştere, Majestatea Sa Regele Mihai
I a fost investit cu titlul academic de Doctor Honoris Causa al Universităţii Bucureşti.
Regele Mihai, Principesa Margareta, Principele Radu şi Principele Nicolae au participat
la inaugurarea Piaţetei Regelui, din Bucureşti. În aceeaşi zi, Ateneul Român a fost gazda
Concertului de Gală susţinut cu ocazia zilei de naştere a Majestăţii Sale, spectacol organizat
de Fundaţia Principesa Margareta a României. Tot la 25 octombrie, Majestatea Sa Regele
Mihai I şi Principesa Moştenitoare au conferit decoraţia regală “Nihil Sine Deo” preşedintelui
Academiei Române, Ionel Haiduc, guvernatorului BNR Mugur Isărescu şi sopranei Angela
Gheorghiu. De asemenea, o serie de alte personalităţi au primit distincţii din partea Casei
Regale a României.
-
La 9 şi 12 noiembrie, Asociaţia Atheneum Prietenii Monumentelor, Muzeul Militar
Naţional “Regele Ferdinand I”, Universitatea Bucureşti şi revista Economistul vor organiza
o serie de manifestări dedicate împlinirii celor 90 de ani de la încoronarea Regelui Ferdinand
I şi a Reginei Maria. Festivităţile vor avea loc la Muzeul Militar Naţional şi la Facultatea de
Istorie a Universităţii Bucureşti.
-
La toate acestea, se adaugă faptul că, începând cu anul viitor, în liceele româneşti se va
preda o nouă disciplină, “Istoria Monarhiei în România”. Din punct de vedere “educaţional”,
trebuie precizat, însă, şi un alt fapt important, anume că în luna iulie a acestui an a debutat
pe TVR emisiunea “Ora Regelui”, care reflectă prezentul prin prisma valorilor şi principiilor
Coroanei.
Am amintit, aşadar, doar câteva dintre manifestările cu tentă simbolică având în centrul lor
ideea de Monarhie, dar care reprezintă mai mult de toate un recurs la moralitate şi la respectul
faţă de valori. Marea problemă a societăţii contemporane stă în faptul că noi nu avem atîta
nevoie de ideologi şi de specialişti economici, cît avem de oameni care, într-adevăr, trăiesc.
Sunt vii, efervescenţi, din punct de vedere moral, intelectual, spiritual şi civic. Ne bucură
faptul că aceste demersuri înregistrate în ultima vreme nu sunt doar unele “onorifice” şi că nu
numai presa (site-ul www.româniapress.ro a publicat, în timp, o serie de editoriale în sprijinul
ideii de restaurare a respectului faţă de valorile Monarhiei şi ale Casei Regale a României) s-
a solidarizat cu acest curent, ci şi unii politicieni, precum Mihai Răzvan Ungureanu, Călin
Popescu Tăriceanu şi Crin Antonescu. E momentul să evadăm din sfera doctrinară şi să ne
întoarcem la normalitate. Ca o rană care se cicatrizează din margine, nu din centru, România
trebuie să-şi caute soluţiile din zona sănătoasă moral, nu din mijlocul cangrenei. Nu mai avem
nevoie de elite, ci de lideri autorizaţi de propriile lor fapte, cu un bagaj de cunoştinţe în spate
şi cu o tradiţie în materie de demnitate.
Deocamdată, asistăm la consolidarea unui fundament moral şi istoric, la un fenomen
de “recristalizare” a naţiei după spălarea pe creier care a durat mai bine de 60 de ani, începând
cu 1946. În aşteptarea unor schimbări istorice şi politice, deocamdată această stare de fapt
reprezintă începutul unei normalităţi.
Andrei Dicu
Andrei Dicu, Romania Press despre Ferdinand
Ferdinand I, omagiat la Bucureşti, Mihai I ovaţionat la Londra. Sărbătoarea Regilor.
www.romaniapress.ro
În urmă cu o săptămână, vă anunţam, dragi cititori, că acest weekend capătă o semnificaţie
aparte datorită marcării celor 90 de ani de la încoronarea Regelui Ferdinand I şi a Reginei
Maria. Omagierile vor avea vineri, 9 noiembrie 2012, de la orele 11.00 la Muzeul Militar
Naţional şi luni, de la orele 12.00, la Facultatea de Istorie a Universităţii Bucureşti, iar
organizatorii, Asociaţia Atheneum Prietenii Monumentelor, Muzeul Militar Naţional “Regele
Ferdinand I”, Universitatea Bucureşti şi revista Economistul, cu sprijinul Ministerului
Culturii şi Patrimoniului Naţional, ne pregătesc o serie de surprize plăcute. Dincolo de dubla
satisfacţie personală, prilejuită de o nouă (dar unică prin grandoarea ei şi impunătoare prin
personalitatea experţilor care vor susţine conferinţe) sărbătoare dedicată făuritorilor României
Moderne dar şi de faptul că, printre organizatorii acestui eveniment se numără cel puţin patru
prieteni de suflet, fizicianul Călin Rădulescu, filologul Lucian Ştefan, profesorul Cornel
Bârnea şi inginerul Florin Necula, remarc încă o dată faptul că aceste manifestări se bucură de
tot mai multă preţuire din partea publicului larg. Mai mult, observând prezenţa Ministerului
Culturii şi Patrimoniului Naţional, iată că sesizăm un alt aspect extrem de important şi anume
că asemenea acţiuni de înaltă ţinută capătă o aură de instituţionalizare şi nu mai reprezintă
doar activităţi palide, sporadice.
Monarhişti sau nu, românii au redescoperit gustul pentru propria istorie şi pentru identitatea
naţională iar acesta este faptul cel mai important. Dincolo de acestea, rămân o serie de
întrebări fără răspuns şi vă mărturisesc că am primit deja acceptul domnului profesor Alin
Ciupală, o eminenţă în materie, de a purta în curând o discuţie pe marginea acestor teme de
interes naţional, iar respectivul interviu sperăm că va putea fi citit în luna decembrie, pe site-
ul www.romaniapress.ro . Românii sunt obligaţi să-şi cunoască, dar mai ales să-şi recunoască
istoria. Iată de ce, spre exemplu, nu contenim să fim curioşi şi să întrebăm cu voce tare, de ce
a fost preferată Dinastia de Hohenzollern – Sigmaringen, după abdicarea Principelui Cuza,
care sunt secretele acestei abdicări, de ce încoronarea Majestăţii Sale Regelui Ferdinand a
avut loc abia la 15 octombrie 1922, la patru ani după încheierea Primului Război Mondial,
când Regele domnea deja încă de la 10 octombrie 1914, sau care era impactul instituţiei
regale asupra clasei politice…etc. Sunt doar câteva întrebări dintr-o serie lungă şi sperăm ca
în aceste zile de sărbătoare să primim măcar câteva răspunsuri.
De altfel, programul simpozionului cuprinde, astăzi, de la orele 11.00, o serie de
conferinţe susţinute de colonelul Marcel Preda, directorul Muzeului Militar Naţional,
dr. Neculai Moghior, dr. Cristina Constantin şi dna. Minodora Cerin, la care se adaugă
prezentarea Expoziţiei „Regele Ferdinand I 1914 – 1927” (iar romaniapress.ro vă prezintă,
alături, fotografii în exclusivitate realizate de domnişoara Teodora Rădulescu) şi a
volumului „Ferdinand I – Regele întregitor de ţară”. Luni, de la orele 12.00, la Universitatea
Bucureşti – Facultatea de Istorie, Amfiteatrul Vasile Pârvan, va avea loc o nouă sesiune
de comunicări pe diverse teme, susţinută de acad. Gheorghe Zaman (Aspecte ale evoluţiei
economiei României în perioada Regelui Ferdinand I), dr. Radu George Serafim (Regele
Ferdinand I şi deschiderea către un alt model de naţionalism decât cel al epocii sale), dr.
Cristina Constantin (Iconografia Regelui Ferdinand I în patrimoniul Muzeului Militar
Naţional) şi dr. Alin Ciupală (Integrarea noilor provincii în statul naţional român după 1918:
provocări, realizări, deziluzii).
Iată, aşadar, că ne aflăm în faţa unui simpozion cu un program vast, elaborat, susţinut de
oameni de valoare şi adresat nu neapărat elitelor, ci publicului larg, tot mai larg şi mai
încăpăţânat în a-şi cunoaşte adevărata istorie naţională, nemistificată.
Dincolo de importanţa acestui eveniment, trebuie să remarcăm, aşa cum specificam şi în
editorialul de săptămâna trecută, contextul istoric în care acesta se desfăşoară. Nu trebuie
omis faptul că, de curând, Majestatea Sa Regele Mihai I (căruia îi urăm încă o dată „La mulţi
ani” şi multă sănătate, cu prilejul zilei Sale onomastice care a avut loc ieri) a efectuat o vizită
în Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord, însoţit de Alteţele Lor Regale Principesa
Moştenitoare Margareta şi Principele Radu. Chiar joi (n.r ieri), în ziua Sfinţilor Mihail şi
Gavril, Familia Regală a României a participat la un serviciu religios în Capela Regală
Savoy, sediul Ordinului Regal Victorian. Ceremonia a avut loc în onoarea Regelui Mihai şi
a fost condusă de capelanul Reginei Elisabeta a II-a şi capelanul Ordinului, reverendul prof.
Galloway. Evenimentul a fost ocazionat de împlinirea a 75 de ani de când Majestatea Sa
Regele Mihai I a primit Ordinul Regal Victorian, în grad de Mare Cruce. Cu această ocazie,
Majestatea Sa Regele Mihai I a devenit primul suveran străin al cărui blazon a fost aşezat în
capela Ordinului.
Iată, aşadar, că asistăm la o dublă sărbătoare, nu doar a Casei Regale, ci a românilor.
Reînvăţăm de unde venim şi cine suntem. Important este încotro ne îndreptăm, dar poate că
pentru prima oară după 1990, viitorul începe să capete un contur luminos. Şi luminat.
Andrei Dicu
Revista Economistul despre Regele Ferdiand
Ferdinand I. Istorie şi economie naţională la
început de secol 20
Economistul nr. 43 (serie nouă), 19 Noiembrie 2012
Interferenţele economice, politice, sociale şi culturale dintr-o epocă frământată, dar şi
prosperă, a istoriei naţionale s-au regăsit în abordările ştiinţifice prilejuite de simpozionul
cu tema „90 de ani de la încoronarea regelui Ferdinand I şi a reginei Maria, ca suverani
ai României”, organizat de Universitatea din Bucureşti, Asociaţia „Atheneum – Prietenii
Monumentelor”, Muzeul Militar Naţional „Regele Ferdinand I” şi revista „Economistul”.
Cadrul evenimentului l-a oferit Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureşti, participând
numeroşi studenţi, profesori, cercetători ai evoluţiilor istorice şi economice.
În deschiderea reuniunii, prof. univ. dr. Gheorghe Zaman, membru corespondent
al Academiei Române, a susţinut o expunere cu tema „Aspecte ale evoluţiei economiei
României în perioada Regelui Ferdinand I”. Lucrarea a fost structurată urmând o periodizare
a evoluţiei economice în paralel cu etapele mari ale domniei şi ale istoriei naţionale de
la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului al XX-lea. O primă etapă este cea
de formare a prinţului Ferdinand, alături de regele Carol I. Caracteristică etapei, observă
profesorul Zaman, este continuitatea idealului unităţii naţionale, pe linia deschisă de
Alexandru Ioan Cuza. Etapa este marcată de modernizarea statului şi a economiei naţionale,
înregistrându-se progrese într-o diversitate de sectoare productive.
Urmează etapa de neutralitate faţă de prima conflagraţie mondială. Sub aspect geopolitic,
miza o reprezintă, în acea perioadă, reîntregirea ţării. Economia nu a mai progresat, arată în
lucrarea sa profesorul Gheorghe Zaman, subliniind că este o economie orientată îndeosebi
spre producţia de război şi, în mică măsură, către producţia destinată consumului sau către
investiţii sociale. Urmează anii războiului, cu toate consecinţele devastatoare decurse de aici.
Pe fondul unei astfel de perioade, sub aspect politico-economic, este semnalată începerea
dezbaterilor asupra reformei agrare.
Florin Antonescu
Tuesday, 13 November 2012
Tuesday, 6 November 2012
Regele Ferdinand I şi Regina Maria
“Jur de a păzi Constituţia şi legile poporului român, de a menţine drepturile lui naţionale şi integritatea teritoriului”, (amintim aici faptul că Ferdinand I a fost ultimul monarh care a depus jurământ de investitură în faţa Parlamentului României)."
28 sept./11 oct. 1914 - Parlamentul României -
Jurământul Suveranului Ferdinand)
,,Eşti trimisul lui Dumnezeu ca să împlineşti visul unui neam. Vei fi cel mai mare voievod ţării împodobindu-te cu titlurile lui Mihai Viteazu: Domn al întreg Ardealului, al Ţării Româneşti şi al Moldovei, şi aducând pe deasupra strălucirea purpurei regale, sau răpus în cel mai suprem avânt de vitejie al neamului vei fi totuşi sfinţit ca erou naţional. De nu va fi nici una nici alta, grozav mă tem că nici praf nu se va alege de ţară şi dinastie. De aceea mărirea ce ţi-o urăm, Sire, este să te încoronezi în Alba Iulia sau să mori pe Câmpia de la Turda".
Nicolae Filipescu
15 februarie 1915
Rezoluţia Adunării Naţionale de la Alba Iulia
I. ADUNAREA NAŢIONALĂ A TUTUROR ROMÂNILOR DIN TRANSILVANIA,
BANAT ŞI ŢARA UNGUREASCĂ, adunaţi prin reprezentanţii lor îndreptăţiţi la Alba Iulia, în 1 decembrie 1918, DECRETEAZĂ UNIREA ACELOR ROMÂNI ŞI A TUTUROR TERITORIILOR LOCUITE DE DÂNŞII CU ROMÂNIA. Adunarea Naţională proclamă îndeosebi dreptul inalienabil al
naţiunii române la întreg Banatul cuprins între râurile Mureş, Tisa şi Dunăre.
II. ADUNAREA NAŢIONALĂ rezervă teritoriilor sus indicate autonomie provizorie până la întrunirea Constituantei, aleasă pe baza votului universal.
III. În legătură cu aceasta, ca principii fundamentale la alcătuirea noului stat român Adunarea Naţională proclamă următoarele:
1. Deplina libertate naţională pentru toate popoarele conlocuitoare. Fiecare
popor se va instrui, administra şi judeca în limba sa proprie prin indivizi din
sânul său şi fiecare popor va primi drept de reprezentare în corpurile legiuitoare
şi la guvernarea ţării, în proporţie cu numărul indivizilor ce-l alcătuiesc.
2. Egala îndreptăţire şi deplină libertate autonomă confesională pentru toate
confesiunile de stat.
3. Înfăptuirea desăvârşită a unui regim curat democratic pe toate terenurile
vieţii publice. Votul obştesc, direct, egal, secret, pe comune, în mod proporţional
pentru ambele sexe, în vârstă de 21 de ani, la reprezentarea în comune, judeţe
ori parlament.
4. Desăvârşită libertate de presă, asociere şi întrunire, libera propagandă a
tuturor gândurilor omeneşti.
5. Reforma agrară radicală. Se va face conscrierea tuturor proprietăţilor, în
special a proprietăţilor mari. În baza acestei conscrieri, desfiinţând fidel comisurile
în temeiul dreptului de a micşora după trebuinţă latifundiile, i se va face
posibil ţăranului să-şi creeze o proprietate (arător, păşune, pădure) cel puţin
atât cât o poate munci el cu familia lui. Principiul conducător al acestei politici
agrare, este pe de parte promovarea nivelării sociale, pe de altă parte potenţarea
producţiunii.
6. Muncitorimii industriale i se asigură aceleaşi drepturi şi avantaje care
sunt legiferate în cele mai avansate state industriale din apus.
IV. Adunarea Naţională dă expresie voinţei sale ca, Congresul de Pace să înfăptuiască comunitatea naţiunilor libere în aşa chip ca dreptatea şi libertatea să fie asigurate pentru toate naţiunile mici şi mari deopotrivă, iar în viitor să se elimine războiul ca mijloc pentru reglementarea raporturilor internaţionale.
V. Românii adunaţi în această Adunare Naţională salută pe fraţii lor din Bucovina, scăpaţi de jugul Monarhiei Austro-Ungare şi uniţi cu ţara mamă, România.
VI. Adunarea Naţională salută cu iubire şi entuziasm liberarea naţiunilor subjugate până aci în Monarhia Austro-Ungară, anume naţiunile: ceho-slovacă, austro-germană, jugoslavă, polonă şi ruteană, şi hotărăşte ca acest salut să se aducă la cunoştinţă tuturor acelor naţiuni.
VII. Adunarea Naţională cu smerenie se închină înaintea memoriei acelor bravi români, care în acest război şi-au vărsat sângele pentru înfăptuirea idealului nostru, murind pentru libertatea şi unitatea Naţiunii Române.
VIII. Adunarea Naţională dă expresie mulţumirii şi admiraţiunii sale tuturor puterilor aliate, care prin strălucitele lupte purtate cu cerbicie împotriva unui duşman pregătit de multe decenii pentru război, au scăpat civilizaţiunea din ghearele barbariei. Pentru conducerea mai departe a afacerilor naţiunii române din Transilvania, Banat şi Ţara Ungurească, Adunarea Naţională hotărăşte instituirea unui Mare Sfat Naţional Român, care va avea toată îndreptăţirea să reprezinte Naţiunea Română, oricând şi pretutindeni, faţă de toate naţiunile lumii şi să ia toate dispoziţiunile pe care le va afla necesare în interesul naţiunii.
18 noiembrie/1 decembrie 1918
Proclamaţie către Ţară
Români,
Războiul care de doi ani a încins tot mai strâns hotarele
noastre a zdruncinat adânc vechiul aşezământ al Europei
şi a învederat că pentru viitor numai pe temeiul naţional
se poate asigura viaţa paşnică a popoarelor.
Pentru neamul nostru el a adus ziua aşteptată de veacuri
de conştiinţa naţională, ziua Unirii lui.
După vremuri îndelungate de nenorociri şi de grele
încercări, înaintaşii noştri au reuşit să întemeieze
statul român prin Unirea Principatelor, prin războiul
Independenţei, prin munca lor neobosită
pentru renaşterea naţională.
Astăzi ne este dat nouă să întregim opera lor, închegând
pentru totdeauna ceea ce Mihai Viteazul a înfăptuit
numai pentru o clipă: unirea românilor de pe
cele două părţi ale Carpaţilor.
De noi atârnă astăzi să scăpăm de sub stăpânirea străină
pe fraţii noştri de peste munţi şi din plaiurile Bucovinei,
unde Ştefan cel Mare doarme somnul lui de veci.
În noi, în virtuţile, în vitejia noastră stă putinţa de a le
reda dreptul ca, într-o Românie întregită şi liberă, de la
Tisa până la Mare, să propăşească în pace potrivit
datinilor şi aspiraţiunilor gintei noastre.
Români,
Însufleţiţi de datoria sfântă ce ni se impune, hotărâţi să
înfruntăm cu bărbăţie toate jertfele legate de un crâncen
război, pornim la luptă cu avântul puternic al unui popor
care are credinţa neclintită în menirea lui.
Ne vor răsplăti roadele glorioase ale izbândei.
Cu Dumnezeu înainte!
Ferdinand I
15 august 1916
Subscribe to:
Posts (Atom)